În majoritatea timpului mă consider atât un rasist cultural îndârjit și intolerant, mândru de ochii mei verzi ca un câmp plin de terenuri de fotbal și de pielea mea lăptoasă, cât și un naționalist nenorocit.
Dar sunt unele momente în viață în care îmi vine să adun toate scrumierele din oras și să-mi torn cenușa pe tot corpul ca să-mi fie iertate păcatele și să devin atât de gri încât nu m-ar putea recunoaște nici măcar biata mama, de-ar mai trăi.
Tronam ieri pe un scaun de lângă intrarea dintr-o farmacie și așteptam. Peretele avea țintuit pe el un aparat foarte șmecher, pe senzor, de scuipa gel dezinfectant. Apare în ușă un puradel de vreo 5 ani cu pantalonii fără nasturi, legați cu o fundiță pentru cadouri, visul oricărui pedofil (îmi cer scuze pentru această glumă nepotrivită). Se uită la mine și, cu o volubilitate care ar cuceri toate artistele triste dintr-un bar într-o vineri seara, mă întreabă:
– Ăla-i scaun?
– Este
– Dă-mi bani.
– N-am că i-am cheltuit.
– Îl vezi pe ăla de la casă?
– Îhî.
– Mi-a zis că-mi ia pizza.
Doamna iubită își cumpăra în culise două flacoane de apă termală, eu aveam 4 plase pline de haine, iar puradelul statea și parcă îmi punea burta la ureche să aud cum îi ghiorțăie mațele. Mini culture clash, altfel nu-i pot spune.
Să revenim. Plictisit, tot puneam mâna la aparatul de scuipa gel, ca să-mi mai dea, că îmi plăcea cum miroase.
– Ce-i ăla? mă întreabă Parpangel.
– Dacă pui mâna, îți dă ceva cu care te speli pe mână. Ia și tu ca să te speli că tot zici că urmează să mănânci.
– Dar eu sunt curat. (era negru de parcă rupsese bulgări de cărbune din pământ)
– Ești jegos pe mâini. Ia și te spală.
Parpangel pune mâna și primește ca prin magie gel. Și atunci am văzut cum dintr-un cerșetor murdar la care de obicei mă uit circumspect, Parpangel redevine un copil căruia i se întorc în ochi inocența și curiozitatea de le credeam demult pierdute.
– CUM A FĂCUT AIA??? începuse să urle în gura mare.
– E un pitic înăuntru, vede când pui mâna și scuipă de-al dracu când vede că ești murdar.
Nu mai spunea nimic, statea și se minuna la cum i-a turnat gel în mână din senin aparatul. După ce s-a dezmeticit și nu s-a mai uitat la bucata alunecândă de gel sclipitor ca la aur, a început să se frece pe mână cu el. Ultimele cuvinte de la el, înainte să-i vină binefăcătorul de la casă au fost:
– Pute.
Și s-a sters pe mână de pantaloni, ferm convins că a fost mai curat înainte decât atunci când l-am pus eu să se ungă pe mână cu căcău igienic.
Ieri nu am fost rasist.
Diaree din condei 